Autentificare

Înregistrare

Semnele dependenţei de dulciuri. Şi cum scapi de ea.

Ştiu, ştiu, nu vi se pare ceva serios. Asta până când realizezi că nu te mai poţi opri, atunci când este vorba despre zahăr.

Şi nu realizezi uşor, fiindcă este atât de la îndemână. Până la urma fiecare zi călduroasă este lăsată pe pământ ca să te bucuri de o îngheţată, şi cine a mai pomenit să ieşi la o cafea cu o prietenă fără să iei şi o prăjitură lângă? Justificări se găsesc mereu. Dar mai mult decât atât, dulciuri se găsesc mereu. La tine în casă. La tine în geantă. La tine în maşină. La tine în planuri. Când visezi să mănânci ceva ca să te simţi bine visezi la un guacamole sau la un ecler?

Nu are sens să îţi spun de ce este zahărul aşa de nociv. Se vede pe silueta. Se vede şi în alegerile nesănătoase de a te alimenta. Se vede, până la urmă şi în interiorul corpului, dacă nu ai grijă să mai pui stop.

Problema cu dependenţa de dulce este că te opreşti cu greu din ea. Nu pentru că nu ai putea, până la urma putem bine mersi să trăim fără zahăr. Ci pentru că se manifestă ca o dependentă – te îmboldeşte în permanenţă, cu încă o linguriţă şi încă o linguriţă, până când realizezi că ai terminat o cutie mare de îngheţată. De asta este dependentă, pentru că nu te poţi opri, nu există moderaţie.

Şi mai este dependenta şi pentru că îi acorzi prea mult timp din viaţa ta. Păi cât de mult şi cât de intens te-ai gândit tu în ultima vreme la vinete coapte? Să se fi întâmplat de 3 ori într-un an, pentru mirosea tare când ai trecut pe o stradă sau pentru că te-a sunat mătuşa să te invite la masa de prânz. Dar gândul la ceva bun dulce revine zilnic. Ba chiar ai fi în stare să baţi un drum mărişor ca să ajungi la un anumit desert, care nu se găseşte oriunde.

Şi mai este ceva legat de dependenţă care ar trebui să ne facă să fugim de ea cât ne ţin picioarele – dependenţa îţi creează o imagine proastă despre sine, te subminează. Este ok să mănânci o felie de tort, să spui mulţumesc şi să treci mai departe. Nu este ok să rezişti tentaţiilor zahărului o zi întreagă şi apoi seară să îţi pui o porţie zdravănă pe care să o înghiţi cu noduri în gât şi remuşcări.

Dacă te trezeşti cu astfel de comportamente atunci să ştii că eşti dependentă de zahăr. Iar de dependenţa nu poţi scăpa decât într-un singur fel: renunţi cu totul la lucrul respectiv, ca şi cum nici nu ar exista pe faţa pământului. Altfel ea doar va continua să te tortureze cu „încă o bucăţică” şi „de mâine mă las.” Încearcă să nu agonizezi prea mult pe seama subiectului – nu înseamnă că nu vei putea mânca o felie de tort la nunta sorei tale. Ci înseamnă că nu vei pune dulce obligatoriu în gură, în fiecare dimineaţă. Şi nici nu vei fugi de la serviciu ca să te opreşti în prima patiserie pariziană. De fapt ştii tu mai bine ce faci. Şi nu o mai face!

, , ,