Dulciuri pentru copii. Sursa foto
Părerile în această privinţă sunt foarte împărţite. Am cunoscut părinţi care sunt atât de stresaţi de efectul negativ pe care îl avea zahărul încât au refuzat să îşi ducă copilul la grădiniţă pentru că acolo se servesc dulciuri. Şi am cunoscut o mulţime de bunici încântaţi să îl servească pe copil cu o prăjitură de casă „sănătoasă” în care puseseră un kilogram de zahăr.
Aşa că este normal să nu mai ştii care atitudine o fi bună şi unde să găseşti mijlocul. Iar ca lucrurile să fie mai complicate, se pare că nici oamenii de ştiinţă nu sunt chiar aşa de siguri. Pe de-o parte sunt cei care susţin că
– Zahărul schimba comportamentul copiilor şi îi face să fie hiper activi
– Zahărul îi poate face pe unii copii mai sensibili la el să nu mai poată învăţa, să nu se mai poată concentra
– Zahărul slăbeşte organismul şi îl face mai puţin rezistent în fata bolilor.
Pe de altă parte sunt alţi oameni de ştiinţă care spun că observaţiile acestea nu sunt până la urma dovedite şi că studiile nu au confirmat aceste presupoziţii.
Dar vedem cu ochii noştri şi nu trebuie să vină nimeni să ne spună asta că nu putem să le dăm copiilor noştri oricâte dulciuri şi-ar dori pentru că ei ar ajunge să nu mai mănânce nimic altceva. Ei ar putea relaxaţi să mănânce trei îngheţate una după alta şi să considere că acesta este prânzul. Şi dacă s-ar întâmpla aşa care ar fi problema?
Păi să vedem
– Zahărul are multe calorii, dar nu are şi conţinut nutritiv, adică minerale şi vitamine. Prin urmare, dacă nu dăm şi mâncare sănătoasă pe lângă apare riscul unei dezvoltări deficitare şi al îngrăşării excesive. Îngrăşarea excesivă duce la îmbolnăvire.
– Zahărul provoacă dependentă. Cu cât mănânci mai mult zahăr cu atât ai tendinţa de a mai cere zahăr. Şi astfel se ajunge rapid la o cantitate foarte mare de zahăr consumată iar poftele rămân la fel de mari. Pe de altă parte nu este o dependentă strictă, nu intri în sevraj dacă nu mănânci zahăr, nu trebuie să te interneze nimeni ca să poţi renunţa la el.
Ce am putea face? Să interzici zahărul cu totul pare un pic exagerat – l-ai pune în situaţii dificile la zile de naştere, în vizite, la grădiniţă, ai avea în permanenţă discuţii despre interdicţie. Şi nici nu cred că da rezultatele scontate – până la urma copilul tot va ieşi de sub protecţia ta totală şi va încerca.
Dar poţi pune limite de consum:
– Dulcele se mănâncă numai după masă şi în cantităţi mici
– Prăjiturile de casă ar trebui făcute astfel încât să conţină cât mai puţin zahăr
– Decât să alegi ceva dulce din comerţ, asupra conţinutului căruia nu ai nicio garanţie mai bine găteşti ceva bun acasă
– Fără sucuri din comerţ. Dacă vrea suc atunci prepară-l în casa din fructe proaspete
– Învaţă-l că ar trebui să se aştepte numai o dată pe zi la ceva dulce.
– Nu folosi ceva dulce ca premiu sau răsplata dacă face ceva.
Zahărul, ca şi sarea sau grăsimea, nu este o otravă, nu trebuie să fugim de el îngroziţi. El ne face fericiţi şi ne dă energie. Dar trebuie să învăţăm să îl consumăm moderat. Şi moderaţia este atitudinea pe care trebuie să ne asigurăm că copiii noştri au învăţat-o. Şi, desigur, să se spele pe dinţi ca să îi protejeze cât de cât.
Tu ce îi dai copilului atunci când cere ceva bun?
