Încet, încet, Bucureştiul începe să arate precum alte oraşe europene pe care le iubim: cu cafenele micuţe şi cochete, cu produse artizanele şi cu aer cosmopolit.
Din ciclul uite ce îmi place, vă propun să ne îndreptăm atenţia asupra pâinii. Pentru că oricum suntem unul dintre popoarele care mănâncă extrem de multă pâine. Mai precis, nicio masă fără pâine pare să ne fie deviza.
Iar pâinea din comerţ, deşi ne-am obişnuit cu ea, nu este deloc o opţiune bună. Nu ajunge ca faina este tratată astfel încât i-au scos toate vitaminele şi mineralele, de a rămas fără fibre alimentare, însă plină de amidon. Dar îi mai adaugă şi E-uri şi ameliatori de panificaţie şi conservanţi şi substanţe de albire. Şi, cum răul nu vine niciodată singur, cum să ne atragă? Pun zahăr şi grăsime în pâine, cele două ingrediente care te fac să ceri mai mult, şi mai mult.
Aşa că salutăm apariţia brutăriilor artizanale, chiar dacă au preţuri mai mari decât produsele cumpărate din magazinele obişnuite. Uite trei variante pe care le ai: franceza, germană şi românească.
Varianta franceză: Rue du Pain
Rue du Pain
Este prima despre care vorbesc pentru că este şi prima care ne-a rafinat gustul şi ne-a învăţat cu pâinea bună. Ajuns aici, în Floreasca, ai impresia că eşti pe o străduţă din Paris. Poţi comanda din o mare varietate de produse de patiserie şi să le iei acasă, dar poţi alege şi să iei masa. Meniul este stabilit zilnic şi are un aer vag exotic, de la rata cu cartofi, până la tarta cu pere. Singura problemă este că, fiind atât de căutat şi cunoscut, şansele de a găsi o masă la care să te aşezi sunt destul de mici. Dar cum sunt alături de noi de mulţi ani şi încă vor rămâne mulţi de acum înainte, vom găsi momentul perfect să-i vizităm.
Varianta germană: Brot Manufactur
Brot Manufactur
Cu un nume complicat de pronunţat, Brot Manufactur, este adus în Bucureşti deMichael Schwessinger. Acesta face parte din puternică breaslă a brutarilor din Germania, la fel ca şi tatăl său. Aici găseşti pâine ca în nordul Bavariei, o pâine care ia până la 24 de ore ca să fie produsă. Pâinea este făcută cu maia şi conţine secară. Iese o pâine grea, închisă la culoare, umedă.
Varianta românească: Mama Pan
Mama Pan
Este posibil să daţi peste ei la târgurile de la Muzeul Taranului. Ei produc o pâine făcută cu maia, pe cuptor. Este o încercare de a scoate iar la iveală pâinea tradiţională românească, înainte de apariţia industrializării, care a adus faina foarte procesată şi drojdia. Din această cauză pâinea este făcută din grâu integral, atent căutat, şi din maia, care era folosită în mod tradiţional la fermentare şi dospire.
