Multă lume s-a întrebat ce origine au, de fapt, sarmalele. De-a lungul timpului au existat numeroase dezbateri legate de modul în care a apărut această mâncare, considerată de români drept una tradițională.
Contrar opiniei generale, sarmaua nu este un preparat specific țării noastre, ci apare în cultura culinară a mai multor popoare, cu anumite trăsături locale specifice.
Ce origine au sarmalele?
Cuvântul “sarma” în sine, din punct de vedere etimologic, provine din cuvântul turcesc “sarmak” și se traduce prin “pachet” sau “rulou”. Alte limbi au preluat numele acestui preparat culinar din cuvântul turcesc “dolma”, care înseamnă “lucruri umplute”.
În general, la noi în țară, cea mai populară variantă de sarma este cea cu frunză dulce sau murată de varză și umplutură de carne. Mai sunt intens utilizate și frunzele de viță de vie, dar sunt zone unde gospodarii apelează și la frunze de sfeclă roșie, ștevie, frunze de lobodă sau altele de acest tip.
În perioadele de post, se folosește adesea umplutura pe bază de orez și ciuperci. În mod normal, cele mai gustoase sarmale sunt cele fierte lent, într-un vas mare de lut, și băgate apoi puțin și la cuptor.
În Croația, amestecul se face cu bacon, carne de porc uscată și cârnați, în timp ce în Dalmația nu se folosește orez, iar condimentele includ lămâie, alune, sorțișoară și cuișoare.
În Ucraina, slănina nu se pune în oală, ca să dea doar gust, ci se pune chiar în sarmale, tocată mărunt. În Germania, se folosesc tot foile de varză, la fel ca în România.
Însă, aceste minunății gustoase nu se găsesc doar în Europa, ci și pe alte continente! De exemplu, în Azebaijan sarmalele se pregătesc de obicei cu carne tocată de miel, amestecată cu praz și cu orez. Mai există și alte variante în care se mai folosesc menta și iaurtul.
Cum a apărut, de fapt, această mâncare tradițională
De fapt, țara de origine a sarmalelor este Turcia. Aici sunt două tipuri: cu carne tocată, semințe de pin, ulei, condimente și ceapă, dar și cu orez, stafide, mentă, mărar, ulei de măsline, semințe de pin, pătrunjel, piper negru, scorțișoară și ienibahar.
Cele cu carne se mănâncă doar calde, cu iaurt, iar cele doar cu orez se mănâncă la temperatura camerei, pe post de gustare.
